Dumitru Vitcu

Născut la la 02.03.1940 în localitatea Ibăneşti, jud. Botoşani, este absolvent al  Facultăţii de Istorie-Filologie-Filozofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1962). A parcurs toate treptele profesionale, ca cercetător ştiinţific, în cadrul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol" al Academiei Române (1962-2012), fiind şi şeful sectorului de istorie modernă (1986-2006).

Doctor în Istorie al aceleiaşi Universităţi (1974), a efectuat stagii de documentare în URSS, S.U.A., Canada şi Israel, activând ca „Visiting Professor” la Emerson College (1983) şi Boston College (1984). Între anii 1995 şi 2010 a fost profesor titular în cadrul Facultăţii de Istorie şi Geografie a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, conducător ştiinţific de doctorat (din 2000) şi profesor consultant (din 2011).

A publicat peste 250 de studii în reviste ştiinţifice de profil, precum şi numeroase eseuri, articole şi note în varii publicaţii culturale.

Dintre volumele monografice semnificative: Diplomaţii Unirii (Bucureşti, 1979 – distinsă cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei) cu versiune în limba engleză (1989); George Enescu în spaţiul artistic american (Iaşi, 1994 – Premiul revistei „Cronica”); Între Revoluţie şi Unire. Pagini de istorie socială (Iaşi, 1997); Relaţiile româno-americane timpurii. Convergenţe-divergenţe (Bucureşti, 2000); Lumea românească şi Balcanii în reportajele corespondenţilor americani de război (Iaşi, 2005); George Enescu în spaţiul artistic americano-canadian (Iaşi, 2007); Precursori ai modernizării societăţii româneşti: Carol Mihalic de Hodocin (Iaşi, 2015); Caleidoscop istoriografic. Note, observaţii şi sugestii doctorale (Iaşi, 2017). Co-fondator al revistei „Studia et Acta Historiae Judaeorum Romaniae” (din 1996) tom I-XIII, „Cetăţean de onoare” al localităţii Ibăneşti-Botoşani (1996), distins cu ordinul „Meritul pentru învăţământ” în grad de cavaler (2004).