Trebuie făcută o distincție între cuvântul de înțelepciune pe care îl dă Duhul Sfânt (Corinteni I 12:8) și cuvintele care îndepărtează de la o viață spirituală și cele care pot duce chiar la distrugere. Părintele Stăniloae considera cuvântul ca fiind „cea mai mare putere din lume”, care „zideşte şi dărâmă în ordinea spirituală” (Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, p.235). Cuvintele sunt însă și vârful de lance al inteligenței artificiale, aplicația ei cea mai recentă, chatGPT cunoscând cea mai rapidă răspândire din istorie, în doar două luni de la lansare. Acest tip de aplicații au învățat toate textele existente în formă electronică, sunt utile în multe sarcini, și dau impresia că pot răspunde aproape la orice întrebare și să genereze orice fel de text îi cerem. Ele însă, deși ne dau multe informații luate din textele învățate, nu ne dau adevărata înțelepciune. În acest sens este relevantă îndrumarea Sf. Ap. Pavel, care spunea să fim slujitori nu ai literei, ci ai duhului (Corinteni II  3:6). În ultimii ani, datorită performanțelor rețelelor neuronale artificiale, inteligența artificială a devenit omniprezentă, atât prin aplicațiile de prelucrare a limbajului (agenți conversaționali, răspuns la întrebări, traducere automată, recunoașterea și prelucrarea vocii), cât și în analiza și prelucrarea imaginilor (inclusiv în telefoanele pe care majoritatea le avem), robotică etc. Totodată însă, nu ne putem încrede în orice rezultat dat de aceste rețele neuronale, fie text, fie imagine, uneori ele având și probleme grave de etică. Aceste neajunsuri, împreună cu necesitatea explicării rezultatelor furnizate, sunt acum priorități ale cercetătorilor în domeniu, de a căror rezolvare depinde viitorul inteligenței artificiale.