Întrebarea pe care îngerul Domnului o adresează lui Agar, slujnica Sarrei, atunci când aceasta fugea dinaintea stăpânei sale, devine paradigma demersului identitar al întregii umanități. Acea umanitate care poate fi definită atât prin noțiunea generală de om, dar și cea comunitară și individuală.

Omul biblic poate fi perceput din această triplă perspectivă. În primul caz, accentul este dat de descendența adamică a tuturor oamenilor. Păcatul strămoșesc, universalitatea morții și a învierii în Hristos sunt aspecte ce ne definesc pe toți în calitate de urmași ai lui Adam și ai Evei (Romani 5, 12; I Corinteni 15, 22). Perspectiva comunitară este adeseori menționată în Sfânta Scriptură. Ea definește în esență ideea de popor (poporul ales, Israel, urmașii lui Avrram) sau de grup ce împărtășește aceleași credințe sau idealuri (apostolii, Biserica). Și cel de-al treilea aspect este dat de înțelegerea omului în perspectiva calității sale de persoană umană, membru al unui popor, al unei cumunități sau de cea de mădular al trupului lui Hristos, care este Biserica.       

Indiferent de cum își propune cineva să privească omul, aceasta se găsește în fața interogației angelice: de unde vii și unde te duci. Întrebarea privește întreaga umanitate, fiecare comunitate sau fiecare persoană. Și totuși pentru omul credincios, ale cărui repere se găsesc în textul revelat, răspunsul este extrem de clar: vine din Dumnezeu și merge spre Dumnezeu.