În Studii de teologie dogmatică ortodoxă, chiar în deschiderea secțiunii B, pr. Dumitru Stăniloae are în vedere ceea ce poate fi socotit cu adevărat propriu persoanei umane. Așa cum spune, aceasta „este în primul rând o existență conștientă de sine”. Îl invocă imediat pe Descartes, considerând că filosoful a înțeles bine faptul ca atare când a formulat celebrul enunț: „cogito, ergo sum”. Comentând acest enunț, pr. Dumitru Stăniloae constată atât relevanța lui pentru o bună înțelegere a ființei umane, cât și unele neajunsuri, mai ales în ceea ce privește relația personală cu celălalt. În consecință, caută să clarifice această chestiune prin revenirea la tradiția patristică și printr-o atentă descriere a unor date proprii subiectivității umane, inclusiv din punct de vedere filosofic. Paginile în care face acest lucru pot fi citite ca un mod exemplar de raportare la tradiția filosofică occidentală și, deopotrivă, ca un răspuns la câteva întrebări pe care le ridică astăzi fenomenul secularizării.