Când la buletinul meteo vedem nori negri deasupra Franței și Germaniei iar vântul pare a bate către est, deducem cu ușurință că, la Iași aflându-ne, ar fi prudent să ne pregătim de furtună. Nivelul de secularizare al societăților occidentale este deja un subiect bine cunoscut și documentat. Dincolo de bibliografii – generoase cum bine știm că sunt, asupra acestei evoluții - deja de ani buni, câteva milioane de creștini ortodocși români fac pe viu experiența acestui mediu, trăindu-și credința în condiții mai mult sau mai puțin prielnice, cu statut evident minoritar și adesea periferic raportat la societatea gazdă, dar totuși cu o vivacitate și un nivel de asumare devenite între timp paradigmatice și pilduitoare.

Plecând de la această stare de fapt și experiență fără precedent în istoria poporului și a Ortodoxiei românești, fără vreo pretenție de atotcuprindere, intervenția mea își propune să evidențieze câteva dintre provocările cele mai presante și oportunitățile cele mai valoroase ce ne stau înainte ca ortodocși într-o Europă și o lume în care, din nou, timpul pare, în multe chipuri, a nu mai avea răbdare cu oamenii.