După un frământat veac al XX-lea, socotit al vitezei și al stresului, secolul al XXI-lea este considerat deja un timp al depresiei și al singurătății. Sunt tot mai mulți acei semeni ai noștri care mărturisesc faptul că nu mai au prieteni apropiați, înaintea cărora să-și deschidă sufletul și cărora să le împărtășească suferințele lăuntrice.

Într-o lume consumistă, care se înstrăinează de izvoarele și rădăcinile ei spirituale autentice: Dumnezeu și credința statornică în El, omul experiază starea de gol lăuntric, de vid și eșec existențial. Remediul împotriva acestora îl constituie, în viziunea autorului, întoarcerea la Dumnezeu și la credință, rugăciunea și viața spirituală înaltă. Cu ajutorul acestora, creștinul descoperă sensul pozitiv și profund folositor al interiorizării și al detașării de lume și de frământările ei, pentru a se consacra dialogului susținut cu Dumnezeu, prin viață spirituală îmbunătățită și prin rugăciune.