Solidaritatea este un concept care exprimă o exigență general-umană și care se manifestă în mod deosebit în experiențe limită, așa cum este experiența pandemiei sau a războiului.

În viața morală creștină, solidaritatea are semnificații multe mai precise încât reprezintă nu doar o exigență etică, ci și criteriul final al judecății personale și comunitare: „Am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și Mi-ați dat să beau; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și M-ați cercetat; am fost în temniță și ați venit la Mine” (Matei, 25, 35-36).

Modul în care se interferează virtutea solidarității cu simțul duhovnicesc al vieții este tema de reflecție pentru această prezentare.