Rezumat:

A existat o strategie de supraviețuire a Bisericii în perioada comunistă? Cum ar putea fi apreciată, printr-un cuvânt, această strategie: rezistență, compromis, adaptare?

Există o strategie unitară a Bisericii, avem de-a face cu discursuri polifonice dar, în ultimă instanță, armonice sau, din contra, cu abordări rivale? Putem vorbi de o biserică „oficială” și una a catacombelor? Care sunt vectorii și instrumentele acestei supraviețuiri?

Sunt câteva întrebări importante la care se poate răspunde numai printr-o abordare complexă, în care trebuie să se țină seama de situația Bisericii de dinainte de instaurarea regimului comunist, de ce a dorit regimul comunist de la Biserica Ortodoxă Română, de metodele de infiltrare, subversiune și represiune la adresa Bisericii. Vom evidenția eventualele strategii elaborate în cadrul Bisericii, cine le-a conceput, impactul lor asupra comunității ecleziale, a societății românești și a vieții spirituale: nu în cele din urmă, vom compara cele  petrecute în cazul ortodoxiei românești cu situații similare din estul Europei supus dominației comuniste.

{"preview_thumbnail":"/sites/default/files/styles/video_embed_wysiwyg_preview/public/video_thumbnails/t336gtXFzKA.jpg?itok=R5owrkTZ","video_url":"https://www.youtube.com/watch?v=t336gtXFzKA","settings":{"responsive":1,"width":"854","height":"480","autoplay":0},"settings_summary":["Embedded Video (Adaptiv)."]}