Omul, în cele două genuri ale sale - bărbat și femeie, a fost creat de Dumnezeu din iubire și cu vocația de a deveni prin har și lucrare, ceea ce Dumnezeu este prin ființă. Mântuirea, desăvârșirea sau „pătimirea îndumnezeierii” reprezintă scopul esențial și ținta deplină a vieții umane. Aceasta presupune o lucrare ascetică de eliberare de păcate și de patimi, ca forme ale răului, și de dobândire și lucrare a virtuților creștine, prin omul care se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Virtutea culminantă - iubirea, realizează unirea dintre creatură și Creator.

Progresul tehnologiei și al artefractelor inteligenței artificiale pune în dezbatere tot mai insistentă ideea augmentarii ființei umane, într-o primă etapă, prin dispozitive de ameliorare somatică și psihică, pentru ca apoi să se ajungă la o presupusă „singularitate”, unirea dintre om și mașină, în absența căreia ființa umană ar deveni „irelevantă”.