Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi părtaș veșniciei și de aceea este chemat să-și depășească condiția istorică, „aici” și „acum”, printr-o continuă mișcare ascendentă a sufletului spre valorile cele mai înalte, pe care Hristos Domnul ni le-a descoperit prin propria-I Înviere. Cuvintele sfinte din Scripturi, oamenii cu viață sfântă, plini de lumină, ai trecutului, viața liturgică și filocalică a Bisericii sunt jaloane și repere duhovnicești pentru existența noastră astăzi. În spațiul secular și în istoria numită „postmodernă”, suntem chemați să trăim timpul ca o mare șansă de a învăța ce este și cum putem dobândi nemurirea. În această școală, Pedagogul nostru, Dumnezeu cel Viu, ne oferă metoda, teoria și experiența izbăvirii împreună. Respectul față de demnitatea și valoarea fiecărui om, ca experiență teofanică, euharistică și doxologică, ne conduce spre o conștiință a unității noastre în trupul eclezial al lui Hristos. Dezideratul Bisericii, „Ca toți sa fie una” (In 17, 21), dincolo de a fi o exigență socială, este un postulat al valorilor, a căror unificare și unitate ar trebui să consolideze legăturile interumane și să conducă spre conștiința apartenenței noastre de Întreg. Agheu ne dă lecția profetică a trecutului biblic că „acum” este timpul înnoirii zidirii noastre spirituale, al valorificării sacralității și al prioritizării experiențelor de viață, în Școala Duhului Sfânt, care este Biserica.