Articole despre: duhovnicie

Laic vorbind, sănătatea are două componente: practic, este starea de bine fiziologic, în sensul că omul nu resimte nici o durere (temporară sau constantă), lipsă sau deficienţă. Spiritual, este starea de pace, mulţumire, împlinire în care activitatea intelectuală, mentală şi afectivă sunt în armonie. Când ne referim la „sănătate” în raport cu Dumnezeu, lucrurile se complică: „sănătatea”, în sens teologic, înseamnă „mântuire” (gr. soteria), respectiv starea de armonie din om, dintre om şi semeni, om şi natura creată, om şi Dumnezeu.

Nu este o întrebare simplă, turistică, așa cum nu reprezintă o căutare pe aplicația telefonului mobil și cu atât mai puțin o mostră de filosofie “ieftină”.

Precarități ale vieții și câteva circumstanțe agravante. Scurt inventar științific și spiritual

I. Civilizația în pandemie. Radiografie sumară

Omul, coroana creației, putea ajunge la asemănarea cu Dumnezeu-Creatorul doar rămânând în comuniune cu Acesta. Această comuniune i-ar fi asigurat, totodată, și viața veșnică fericită. Întrucât prima pereche de oameni a dorit să ajungă ca Dumnezeu, „fără Dumnezeu și neascultând de Dumnezeu” (Sf. Maxim Mărturisitorul), omul nu-și mai putea împlini scopul sădit în el de Ziditor. Această îndepărtare de Dumnezeu și de nesocotire a Lui poate fi considerată ca cel dintâi moment al secularizării.