Tema care ne-a fost propusă spre tratare constituie o noutate pentru cercetarea actuală. Chiar dacă anumite aspecte care se vor regăsi pe parcursul comunicării noastre au fost prezentate în unele studii și articole dedicate Marii Uniri de la 1918, modul în care am ales să abordăm tema oferă o nouă perspectivă asupra evenimentului comemorat.
Evenimentul petrecut acum un secol (1918) a fost rezultatul concret al eforturilor și năzuințelor multiseculare ale Bisericii și Neamului. Realizată temporar (1600) și parțial (1859) în cursul istoriei, ea se va desăvârși, dar din păcate pentru scurt timp (22 ani), în anul pe care-l sărbătorim acum la împlinirea primului centenar (1918-2018).
Marea Unire din cursul anului 1918 a fost posibilă datorită contextului internațional favorabil, dar mai ales a voinței liber exprimate de reprezentanții legitimi ai românilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania. Proiectul politic al unirii românilor între granițele aceluiași stat național a fost elaborat de elita politică și culturală începând cu generația pașoptistă, acest proiect nefiind străin de corpul social al națiunii române, ci fiind ideal împărtășit de popor.
Zilele acestea, la Iaşi, are loc ediţia a cincea a simpozionului internaţional „Dumitru Stăniloae”. Tema din acest an: Martiriu şi memorie din România comunistă.