Articole despre: ortodoxie

Ortodoxia nu este nici veche nici nouă, este universală, catholică, supratemporală, singura realitate ”fără limite” în timp și spațiu. Tocmai aceste caracteristici o fac, deodată, provocatoare și vulnerabilă. Clișeele occidentale (patriarhalism în organizare, ascetism în trăire, tradiționalism în teologie) îi sunt aplicate de cei care fie nu o cunosc, fie vor să o limiteze, să o reducă la statutul de ”religie”, ”instituție” sau o formă de ritual creștin.

În anul 1911, ca reacție critică la enciclica papală „Pascendi“ (1907), care condamna modernismul, arhimandritul Iuliu Scriban scria în „Revista teologică“: „Creștinismul este veșnic modern, pentru că el continuu trebuie să urmărească mersul societății și continuu să-și revadă planul și metodele de lucru creștin în această societate. Prin aceasta, el înflorește neîncetat și nu dispare niciodată de la ordinea zilei.“ Desigur, modernitatea pe care o avea în față optimistul Scriban era alta decât cea a secolului XXI.