Articole despre: secularizare

Răscumpărați vremea, căci zilele rele sunt. Provocări și oportunități ale Ortodoxiei în contextul European actual

Când la buletinul meteo vedem nori negri deasupra Franței și Germaniei iar vântul pare a bate către est, deducem cu ușurință că, la Iași aflându-ne, ar fi prudent să ne pregătim de furtună. Nivelul de secularizare al societăților occidentale este deja un subiect bine cunoscut și documentat.

Secularizarea-repere istorice. Ortodoxia-remediul ei verificat

Omul, coroana creației, putea ajunge la asemănarea cu Dumnezeu-Creatorul doar rămânând în comuniune cu Acesta. Această comuniune i-ar fi asigurat, totodată, și viața veșnică fericită. Întrucât prima pereche de oameni a dorit să ajungă ca Dumnezeu, „fără Dumnezeu și neascultând de Dumnezeu” (Sf. Maxim Mărturisitorul), omul nu-și mai putea împlini scopul sădit în el de Ziditor. Această îndepărtare de Dumnezeu și de nesocotire a Lui poate fi considerată ca cel dintâi moment al secularizării.

Modernitate, secularizare, religie: în căutarea conjuncțiilor adecvate

Perspectiva contemporană asupra relației dintre modernitate, secularizare și religie s-a conturat pornind de la două aserțiuni. Cea dintâi, că modernitatea și secularizarea sunt atât de întrețesute și condiționate reciproc, încât o delimitare a lor este imposibilă. Reținem totuși un raport de cauzalitate, deși cu o direcție discutabilă: modernitatea produce secularizarea, iar secularizarea reprezintă un indicator al nivelului de penetrare a modernității într-o societate.

Viața în pandemie - un ritual inițiatic secularizat?

În toate tradițiile și religiile lumii, inițierea a fost (și este încă) un ritual fundamantal al vieții fiecărui om. Astăzi, inițierea este voit sau nevoit pătimită de un întreg corp social. Versiunile scenariului inițiatic sunt, evident, mai mult sau mai puțin marcate de secularizare.   Creștinismul nostru ortodox nu poate face nici el excepție de la această logică a funcționării istoriei occidentale. 

Dumitru Stăniloae: un răspuns și o clarificare de inspirație patristică

În Studii de teologie dogmatică ortodoxă, chiar în deschiderea secțiunii B, pr. Dumitru Stăniloae are în vedere ceea ce poate fi socotit cu adevărat propriu persoanei umane. Așa cum spune, aceasta „este în primul rând o existență conștientă de sine”. Îl invocă imediat pe Descartes, considerând că filosoful a înțeles bine faptul ca atare când a formulat celebrul enunț: „cogito, ergo sum”. Comentând acest enunț, pr. Dumitru Stăniloae constată atât relevanța lui pentru o bună înțelegere a ființei umane, cât și unele neajunsuri, mai ales în ceea ce privește relația personală cu celălalt.

Driftul secularizării. Dezghețul (ne)religios în România postcomunistă

Eliberarea de sub jugul comunist și a politicilor restrictive în materia religioasă a adus cu sine o explozie de religiozitateîn spațiul românesc postcomunist (Gillet, 1997). Datele statistice post-1989 confirmă renașterea religioasă a societății românești, adică dezghețul spațiului public secular asaltat de căldura spiritualității creștine și de setea de cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu.

Abonează-te la secularizare