Epoca comunistă a stat sub semnul unui trebuie absolut. Imperativele vremii, iterate obsesiv de propovăduitorii sistemului totalitar, au pătruns adânc în mintea oamenilor și au condus adesea la severe tulburări emoționale și de relaționare.
O întrebare care poate părea de două ori problematică. În primul rând, ea presupune că poți învăța din momente dramatice, din catastrofe sociale, fapt care, cumva, le legitimează, fie și indirect și doar parțial. Ca și cum am fi avut nevoie de așa ceva. Or, întrebarea are în vedere ce avem de înțeles tocmai în ciuda crimelor comise, cu ce rămânem la final, comunismul răpind viețile a milioane de oameni și otrăvind pe a altor, necunoscute în mod exact până acum, câteva milioane.
Comunicarea își propune o scurtă prezentare a dezbaterii privind rolul Bisericii Ortodoxe Române în cadrul societății românești, având în vedere ecuația stat-societate-biserică. Lăsând deoparte „ispitele totalitare”, ne vom concentra pe dezbaterea care pornește de la premise existenței unei societăți liberale și democratice, în cadrele căreia biserica trebuie să evolueze, deschizând totuși discuția asupra factorilor care au condus la eșecul acestui model democratic și rolul posibil al bisericii în generarea acestui eșec.