Potrivit învățăturii revelate, toate au fost create de Dumnezeu, prin cuvânt, și există pentru om, coroana creației, creat după chipul și asemănarea Sa. Urmare a acestui dat ontologic, persoana umană este orizontul de manifestare a vieții și a lumii. Mai mult, persoana umană, care Îl înfățișează pe Dumnezeu, este orizontul de manifestare a lui Dumnezeu Însuși.
„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul ... . Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut Ioan” (Ioan 1, 1 și 3). „El a zis și s-a făcut, El a poruncit și s-au zidit (Ps. 148, 5). Așadar, numai în legătură cu El, suntem în legătură și cu semenii, unii cu alții, și doar așa putem rosti „Tatăl nostru”.
Nu poate exista o relație corectă cu Dumnezeu, o relație de dragoste, dacă nu există o relație corectă de dragoste cu aproapele. Însă pentru a exista dragoste reală, este nevoie de comuniunea cu Dumnezeul iubirii. Această comuniune îi însuflețește pe oameni și cultivă între ei comuniunea iubirii.
În cele din urmă, unificarea oamenilor între ei și cu Dumnezeu devine posibilă doar atunci când se bazează pe unificarea lor lăuntrică. Cum se realizează acest lucru? Prin întoarcerea către noi înșine, revenirea „la starea cea dintâi”, la Cel Care ne-a creat: „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului” (Mc. 11, 9).
Înstrăinându-ne de Dumnezeu Cuvântul, cuvintele noastre suferă, iar comuniunea dintre noi este alterată. De aceea este necesară terapia cuvântului, dar și refacerea și însănătoșirea legăturii noastre ontologice cu Dumnezeu, de continua noastră raportare la Dumnezeu Cuvântul.
Prin prezentările și dezbaterile acestui simpozion ne propunem să analizăm poziția noastră în raport cu Dumnezeu Cuvântul, să realizăm deficiențele comunicării noastre cu El, să identificăm pașii pe care trebuie să-i parcurgem pentru a ajunge la Cel Care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). „Numai prin credința în Hristos Cel înviat - spunea Sfântul Iustin Popovici - omul trăiește cea mai hotărâtoare minune din viața lui: trecerea de la moarte la nemurire, de la mărginire la nemărginire, de la vremelnicie la veșnicie, de la iad la Rai”.