Lucrarea încearcă să sesizeze ce se întâmplă cu actul comunicării atunci când adevărurile ne copleșesc. Există situații, și nu puține, în care obsesia individului pentru adevărurile sale, la care tine și pe care le apără, împiedică sau denaturează o comunicare normală între persoane. Chiar, sau mai ales, la nivel de personalități recunoscute din anumite domenii. Cu ilustrații pe care le credem pertinente și provocatoare (Descartes, Kant, Einstein, Dali, Dostoievski sau Tolstoi), vrem să argumentăm drumul sinuos și plin de peripeții al comunicării în situații limită.