Rezumat:

Fǎrǎ a falsifica şi a mistifica istoria, prin prezentarea de fațǎ, dorim sǎ aducem argumente pertinente pentru a arǎta cǎ Biserica s-a folosit de toate mijloacele şi instrumentele aflate la dispoziția sa pentru a-şi continua nealteratǎ misiunea şi de a proteja viața monahalǎ de ingerințele Partidului Muncitoresc Romȃn, şi mai apoi Partidul Comunist Romȃn, ȋn vederea diminuǎrii influenței cinului monahal ȋn viața credincioşilor şi a Bisericii Ortodoxe Romȃne ȋn societate. Începȃnd cu anul 1948, legislația statalǎ cu privire la culte capǎtǎ o nouǎ turnurǎ, ȋn sensul cǎ Statul ȋşi rezervǎ dreptul de supraveghere şi control asupra tuturor cultelor religioase.

Conform art. 1 din Decretul 178/1948, „Ministerul Cultelor este serviciul public prin care Statul ȋşi exercitǎ dreptul de supraveghere şi control pentru a garanta folosința şi exercițiul libertǎții conştiinței şi libertǎții religioase”. În ceea ce priveşte Biserica Ortodoxǎ Romȃnǎ, Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române din anul 1948 reglementeazǎ, ȋn articolul 4, „controlul Statului; prevăzut de Constituţia Republicii Populare Române şi de Legea pentru regimul general al Cultelor, se exercită prin Ministerul Cultelor”.

În acest sens, intenționǎm sǎ evidențiem specificul cultural istoric, social, juridic şi religios al epocii comuniste. De asemenea, ne propunem o analizǎ obiectivǎ - din punct de vedere istoric şi juridic - a Decretului 410/1959, avȃnd la bazǎ, pe de o parte, Constituțiile din 1948, 1952 şi 1965 şi legislația bisericeascǎ din perioada respectivǎ, iar pe de altǎ parte, documente din Arhiva CNSAS, urmǎrind aplicarea şi efectele acestuia asupra Bisericii Ortodoxe Romȃne.

{"preview_thumbnail":"/sites/default/files/styles/video_embed_wysiwyg_preview/public/video_thumbnails/YtYgUfxgWyE.jpg?itok=zvK0mHLd","video_url":"https://www.youtube.com/watch?v=YtYgUfxgWyE","settings":{"responsive":1,"width":"854","height":"480","autoplay":0},"settings_summary":["Embedded Video (Adaptiv)."]}