Simpozion internațional

Martiriu și Memorie din România comunistă

Iași, 4 - 6 Mai 2017

Cronica unei agresiuni deghizate. Cazul Părintelui Galeriu, august '89

Rezumat:

În vara toridă a lui 1989, undeva prin august, comunitatea euharistică a bisericii Sfântul Silvestru din capitală a fost zguduită de o veste teribilă. Cel mai cunoscut și îndrăgit preot bucureștean, inegalabilul Constantin Galeriu a fost bătut și umilit, în toiul nopții, de câțiva indivizi. Fapta acestora nu a putut trece drept un jaf, iar relatarile părintelui Galeriu indicau exact contrariul: fusese vorba de un act de intimidare, care purta semnătura brutală a temutei Securități a lui Nicolae Ceaușescu.

L-am vizitat la spital, însoțindu-l pe pictorul Sorin Dumitrescu (ucenicul său apropiat), și așa am asistat la întreaga teo-antropo-dramă care s-a derulat în acea vară sufocantă și indiferentă a Bucureștiului comunizat. Spitalul nr 9 în sine găzduia un spectacol care putea înnebuni orice om teafăr, până acolo ne-am strecurat cum am putut printre șiruri de basculante – adevărate dricuri care cărau leșurile vechilor case boierești din centrul demolat al capitalei –, printre autobuzele cu ciorchinii lor umani atârnați pe la uși, printre oameni necăjiți care stăteau ca vitele în soare așteptând mașina de pâine, carne sau lapte. Deznădejde peste tot, iar omul care ne aducea în fiecare duminică mângâiere prin formidabilul său cuvânt era întins pe un pat de spital, cu fața tumefiată de lovituri, cu coastele zbrobite, cu privirea încețoșată de pumnii primiți. Demnitatea sacerdotală nu-l părăsise însă, veșmântul era impecabil, mâinile se mișcau dezinvolt, glasul – chiar dacă mai stins, mai tremurat – vibra cu aceeași acustică plăcută. Ei bine, atunci l-am urât pe Ceaușescu! Știu că nu e creștinește, știu că ”nu se face”, dar mai știu că în cazul în care respectivul ți-a greșit ție îi poți acorda iertarea. Dar dacă a greșit altuia? Cum pot eu să îl iert? Să îi ridic păcatul poate fără voia victimei, sau poate fără ca agresorul să încerce o împăcare, un act de metanoia... Iertarea din oficiu, în numele vicimei, nu am putut-o practica în acea rezervă de spital, când regimul criminal bolșevic mai avea 4 luni de trăit!

{"preview_thumbnail":"/sites/default/files/styles/video_embed_wysiwyg_preview/public/video_thumbnails/9fckdXXf9RQ.jpg?itok=MI62nYIS","video_url":"https://www.youtube.com/watch?v=9fckdXXf9RQ","settings":{"responsive":1,"width":"854","height":"480","autoplay":0},"settings_summary":["Embedded Video (Adaptiv)."]}

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter-ul Simpozionului Stăniloae, pentru a primi ultimele noutăți!

The subscriber's email address.