Comunicarea scrisă mediată de computer a fost dintru început una problematică din mai multe puncte de vedere. Însă poate că cel mai important, prin așezarea actorilor în fața unui ecran, a stripat comunicarea de esențialele sale componente para și nonverbale. Pentru a suplini, într-o oarecare măsură, această lipsă, începând cu 1982, când a apărut prima reprezentare a emoțiilor sub forma unor combinații de linii și semne de punctuație, și până în prezent s-a dezvoltat o plajă incredibil de variată de ceea ce numim emoticoane, termen generic atât pentru icoanele care indică un larg spectru de trăiri de natură emoțională, cât și pentru pictograme și ideograme care vin să suplinească cuvinte simple sau întregi enunțuri. În prezent este dificil de imaginat o conversație pe oricare canal de comunicare electronică (email, aplicații de mesagerie ș.a.) din care să lipsească emoticoanele. Însă privite dintr-o altă perspectivă, ele se conturează progresiv într-un limbaj independent, care devorează cuvântul, suprimă verbalul, ucide abstracțiunea. Iar în contextul în care astăzi comunicarea mediată de dispozitive reprezintă principalul mijloc prin care relaționam cu semenii, nu cumva ne angajăm, ca civilizație, pe traseul unei bucle care se închide în timpul vechilor egipteni, cu ale lor hieroglife, făcându-ne din ce în ce mai puțin capabili de a vehicula cuvântul? Altfel spus, 👩🏻‍💻👨‍💻😲. 🤔 1982 : - ) 🤣➡😞, 💓➡💔, 😋🍴, 🍞, 🚴‍♀, 👨‍👩‍👧‍👦 sau 🙏🛐📿. 📱📧🌎🤐😶➡🧹✍➡🖌🔙❓