Prezenta intervenție își propune să abordeze două concepte fundamentale care stau la baza arhitecturii lumii contemporane și anume: ideea națională (naționalismul) și procesul modernizării. Relația dintre acestea două s-a conturat în siajul Revoluției franceze și a gândirii iluministe fiind apoi dezvoltată în secolul al XIX-lea, veacul naționalităților, amplificată la noi dimensiuni și, uneori, exacerbată- nu totdeauna în acord cu procesul democratizării - în cursul secolului trecut, secol al extremelor cum a fost numit, sau al lagărelor și sârmei ghimpate cum îl consideră unii. Fondarea statelor națiune și cursa lor pentru a ocupa o poziție convenabilă pe eșichierul global prin procese modernizatoare a generat o nouă realitate a lumii, a creat ierarhii și relații de dependență, a marcat polarizări la nivel continental și global.

Termeni precum modern sau civilizat au căpătat o încărcătură etică evidentă, iar naționalul a tins în multe cazuri, cel puțin în aria geopolitică căreia îi aparținem, să subsumeze dimensiunea individuală a destinului multora dintre semenii noștri. Sfera publicului a invadat-o pe cea privată și amândouă pe cea intimă proiectând în procesele ingineriei sociale un ”ochi atoatevăzător” scutit de morala comună. Astfel, tensiunea între istorie și eschaton s-a amplificat și despărțirea sacrului de profan a devenit normă pentru statele zise moderne și/sau implicit civilizate.

Social-darwinismul s-a născut în a doua parte a veacului al XIX-lea și a pătruns în gândirea filosofică și politică dând o nouă consistență naționalismului. Aceasta a inclus latura antropologică, cea care a dus, în cele din urmă, la dimensiunea xenofobă, rasistă și exclusivistă care s-a manifestat din plin în secolul trecut și care mai subzistă și astăzi în unele locuri.

Alchimia produsă între naționalism și procesul modernizării va fi analizată din perspectiva evoluției istorice a României moderne și contemporane, acest lucru permițând sublinierea unor trăsături particulare ale societății noastre, a unui tip de reziliență manifestat în diverse domenii, ca și a unei forma mentis unice. În fine, voi încerca un crochiu, cu valoare euristică poate, a dimensiunii contemporane a proceselor de construcție identitară în spațiul românesc.