Intervenția mea își propune reliefarea unora dintre mutațiile fundamentale ale arealului geopolitic în care ne aflăm din perspectiva identitară și cea a spiritualității încercând o explicație coerentă a realităților pe care le trăim într-o epocă a turbulenței și a unui stadiu cinematic avansat al schimbării. Încă în 1933, filosoful Alfred Korzybski scria:”Harta nu este teritoriul”, iar ceva mai târziu Alan Wilson Watts afirma că ”Simbolul nu este lucrul simbolizat” și de aici trebuie să înțelegem raportul sensibil între tradiție și progres, între imaginar și real, între Istorie și Eschaton în cele din urmă. Identitatea este, fără îndoială, ținta primordială a tuturor manipulatorilor iar spiritualitatea, între altele, în calitatea de marker identitar, este și ea supusă presiunii cotidianului, adesea unul contondent. Reflexul acestei realități este chiar mecanismul brutal al încercărilor contemporane de a schimba harta politică a lumii și de a acredita noi forme de aglutinare la nivel național și social cu scopul mărturisit de a genera o nouă ordine la nivel zonal și global. Europa est-centrală este acum martora directă și implicată a unui asemenea proces greu de imaginat în deceniile imediat următoare încheierii Războiului Rece. Analizând evoluțiile din ultimul deceniu lucrarea pune în evidență cum schimbarea la nivelul politicii a generat o nouă viziune geopolitică și a influențat identitățile și spiritualitatea din arealul căruia îi aparținem. Fără a avea o valoare euristică explicită, studiul propune o reflecție cu ambiția unei radiografii de moment a unei situații dezvoltate diacronic în care interferențele între politică, identitate și spiritrualitate au creat o nouă perspectivă evoluțiilor din această zonă și, de ce nu, la nivel global. Una dintre concluzii este aceea că idea națională nu a devenit vetustă și că ea are o considerabilă forță de regenerare și de mobilizare la nivelul societății.