Terapiile psihologice de tip cognitiv-comportamental (TCC) sunt răspândite în întreaga lume. Această abordare terapeutică este considerată a fi una dintre cele mai bune tratamente, susținute științific cu rezultate obiective, pentru o mare varietate de tulburări psihologice. Principiul de bază al TCC este de a restabili sănătatea mintală și de a promova starea de bine psihologică prin focalizarea asupra gândurilor disfuncționale care provoacă suferință emoțională și comportamente dezadaptative. În primul rând, vom prezenta sintetic principiile și originile terapiilor cognitiv-comportamentale. Apoi ne vom restrânge expunerea către manifestări disfuncționale, (patimi) dar și către soluții izbăvitoare care permit interpretări și abordări convergente din perspectiva psihologică și, respectiv, teologică. Ne vom focaliza în particular asupra problematicii iertării. De altfel, în ultimii 20-30 de ani, literatura privind psihologia iertării a cunoscut o creștere semnificativă. Observăm aceeași preocupare, deși cu o oarecare întârziere, și în rândul terapeuților cognitiv-comportamentali. În spiritul acestor tendințe, relativ recente, din psihoterapie vom aborda și noi iertarea. Vom aduce în discuție mărturii concrete extrase din cercetarea științifică, dar, mai ales, pe cele obținute din analize asupra impactului unor programe de intervenție preventiv-corectivă, care au valorificat valențele sanogene ale iertării. Din punct de vedere practic-aplicativ vom supune dezbaterii publice realismul și beneficiile unei împreună-lucrări a duhovnicului cu psihologul (consilier sau psihoterapeut).