Rezumat:

Rugul Aprins, fenomenul duhovnicesc înflorit la Mănăstirea Antim (Bucuresti) în anii '40 ai secolului XX, a avut drept consecință, între altele, și o dimensiune firească de rezistență la dictatura comunistă. Chiar dacă membrii emblematici ai Rugului Aprins nu-și propuseseră explicit acest lucru, rezistența lor s-a manifestat în mod real, în multiple forme.

Lotul Rugului Aprins, dar și „lotul extins” al membrilor acestui grup care au fost inchiși pentru credinta lor sub varii pretexte fac dovada indubitabilă a martiriului. Învățămintele vieții și operei acestor martiri constituie tonice modele de viață creștină pentru generațiile de astăzi și cele viitoare