Rezumat:

Făcând o sumară dar obiectivă analiză retrospectivă a istoriei Bisericii noastre sub cei cinci patriarhi vom constata că fiecare dintre ei a fost, pentru vremea sa, omul providențial.

Poate că în cazul Patriarhului Justinian Marina (1948-1977), mai mult decât în al celorlalți, se potrivesc cel mai bine cuvintele Sf. Ev. Ioan „fost-a om trimis de la Dumnezeu”(Ioan, 1,6), adăugând sintagma liturgică „la vreme potrivită”. Și când facem această afirmație avem în vedere, pe de o parte, contextul complex extrem de dificil în care a păstorit Biserica Ortodoxă Română, pe de altă parte, că Hristos-Domnul, Capul Bisericii, l-a binecuvântat, pe lângă multe alte daruri, și cu păstorie îndelungată tocmai pentru a așeza Biserica noastră, în noul context, pe „cale”. Cu el, Biserica Ortodoxă Română a intrat într-o nouă epocă de ale cărei roade ne bucurăm și astăzi.

În prezentarea de față ne vom referi la alegerea și lucrarea sa în Arhiepiscopia Iașilor, după care la reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române (prin noul statut și legiuirile apărute la începutul păstoririi sale) cu privire specială asupra învățământului teologic, grijii față de preot precum și față de monahism, accentul căzând pe decretul de tristă amintire (410/1959), dar și atitudinea/măsurile pe care le-a luat în favoarea celor care au avut de suferit în închisorile comuniste.

Făcând din învățământ, preoțime și monahism obiective majore ale păstoriei sale, Patriarhul Justinian n-a neglijat nicidecum viața religioasă a credincioșilor (inițiind cântarea omofonă, de pildă, sau militând pentru unitatea lor, a Bisericii Ortodoxe Române, prin apelul la revenirea uniților la Biserica mamă), canonizările sfinților români (prima de acest fel din istoria Bisericii noastre), generalizarea cultului sfinților cu moaște la noi în țară, precum și relația Bisericii noastre cu alte Biserici (cu Bisericile surori, dar și cu cele ale altor confesiuni).

Prin ceea ce a realizat ca arhipăstor în cea mai grea perioadă din istoria bimilenară a Bisericii noastre, Patriarhul Justinian rămâne un vrednic model, un chip luminos.