Dilema evidentă a teologiei ortodoxe de școală este dubla neputință: de a vedea și ceva pozitiv în modernitate și de a promova valorile credinței în mijlocul aceleiași modernități. Nu este însă deloc de mirare, câtă vreme percepția despre modernitate (sau oricare alt nume ar mai purta între timp) este caricaturizată inevitabil prin lipsa unei cunoașteri solide a rădăcinilor filosofice, a contextului istoric, a ideologiilor în circulație, a curentelor și tendințelor. Incapacitatea de a face minimale paralele între efortul patristic de plasare subversivă a Evangheliei lui Hristos în plină Antichitate (fie ea și târzie) și epoca noastră spune, de la sine, multe despre cât mai avem de recuperat în discursul apologetic (materie teologică dispărută!). În fine, pe urmele lui Meyendorff, nu putem decât pleda pentru o teologie a paradoxului, singura capabilă să ne scoată din încremeniri sterile și convingeri nefundamentate.