Rezumat
Cum spune un proverb, „Moartea nu este peste munţi, ci peste umăr”. Transumanismul nu a rămas doar un curent filozofic străin, circumscris spaţiului de origine. La fel ca şi scientismul şi New Age, acest alt rod al exaltărilor inadecvate din epocile modernă şi contemporană fascinează, în pofida absurdităţii pretenţiilor pe care le ridică, şi îşi caută drum şi printre ortodocşi. A critica transumanismul este aparent simplu, în practică plin de capcane, încât cea mai mică abatere de la rigoarea necesară în cursul examinării poate conduce mai degrabă la împuternicirea miturilor sale, decât la demontarea lor. Lucrarea va examina, pe scurt, unele aspecte ale transumanismului şi receptării sale actuale, precum şi unele posibilităţi de a contracara ceea ce ar fi esenţial de contracarat, în context.
Abstract
As a saying goes, “Death is not beyond mountains, but over your shoulder”. Transhumanism is not merely an alien philosophy, relegated to its space of origin. Like scientism and New Age, this other fruit of the improper exaltations of the modern and contemporary periods fascinates, despite the absurdity of its claims, and seeks its way among the Orthodox, too. To build a criticism of transhumanism is apparently simple, in fact full of traps, so that the slightest departure from due rigor in its assessment may rather lead to an empowerment of its myths, than to their dismissal. The paper will briefly examine some aspects pertaining to transhumanism and its actual perception, as well as certain means to counteract what would be essential to counteract, in the context.
Lucrări proprii pe teme subiacente temei simpozionului/subiectului abordat în lucrarea propusă:
- Iftime O. (2006) Life Sciences, Apophatism and Bioethics, Eur J Sci Theol, 2, 1, 21-46, disponibil la: http://www.ejst.tuiasi.ro/Files/05/21-46Iftime_2.pdf) [Quo vadis, homine? Despre intruziunea filosofiilor materialiste în ştiinţă şi consecinţele sale asupra raportării la persoana şi existenţa umană];
- Iftime O. (2005) Bioetica- doar o altă piesă din marele mozaic al iluziei? Postmodernism şi moralitate în ştiinţele biomedicale, pp. 152-169 în volumul simpozionului „Modernism, postmodernism şi religie”, Constanţa 1-3 noiembrie 2005, Vasiliana ’98, Iaşi, 2005, , versiune preliminară disponibilă la: https://www.researchgate.net/publication/368654452_BIOETICA_-DOAR_O_ALTA_PIESA_DIN_MARELE_MOZAIC_AL_ILUZIEI_POSTMODERNISM_SI_MORALITATE_IN_STIINTELE_BIOMEDICALE [Quo vadis, homine? Din nou despre filosofii actuale şi impactul lor asupra raportării la persoana şi existenţa umană];
- Iftime O. (2019) ’Brain death’, autonomy and the future of organ transplantation, Acta Bioethica, 25(1), 63-71, disponibil la: https://actabioethica.uchile.cl/index.php/AB/article/view/53570/56182 [Quo vadis, homine? Din nou despre...: aici, cazul revizuirii utilitariste a definiţiei morţii şi propagării deliberate a mitului „morţii cerebrale”];
- Iftime O., Petruţ Ş. (2019) Heritable gene editing: Whose burden is it?, EJAIB, 29(3), 85-89, vezi pag. 5-8 la https://www.eubios.info/assets/docs/EJAIB52019.226220053.pdf [Mituri transumaniste. Despre limitele şi tribulaţiile unor tehnici supra-creditate de către scientişti, transumanişti şi nu numai, aici cazul editării genice];
- Iftime O., Petruţ Ş.-M. (2021) The Danger of False Promises and Hopes in the New Age of Science: The Case of Gene and Cell Therapy, pp. 25-40 in TEST (Trivent Ethics in Science and Technology Imprint) Heading Towards Humans Again: Aspects of Bioethics in the New Age of Science, Radenković M. (Ed.), Trivent Publishing, Budapest, pp. 231, disponibil la: https://trivent-publishing.eu/img/cms/3-%20Oana%20Iftime,%20%C5%9Etefana-Maria%20Petru%C5%A3.pdf [Mituri transumaniste. Din nou despre…: aici despre tehnicile implicate în terapia genică şi celulară].