Subiectul asupra căruia încercăm să ne aplecăm este, într-un anumit sens, nou, pentru că preocupă mințile cele mai strălucite din domeniul științei, companii multinaționale care investesc resurse imense în aceste cercetări și o literatură tot mai bogată și îndrăzneață în conținut, dar și vechi, în sensul în care a constituit preocuparea dintotdeauna a omului: relația lui cu moartea și ceea ce este dincolo de aceasta. Nemurirea (fie că este denumită imortalitate, fie amortalitate - în limbajul transhumanist) este dorința fundamentală a ființei umane, abordată și ”rezolvată” de ”homo religiosus”, culminând în învățătura Domnului Hristos care a și garantat-o, El fiind ”Cel înviat din morți” și ”începătura celor adormiți” (I Corinteni 15, 20), dar și de evoluționiști, care încearcă să o rezolve prin transhumanism, care garantează, în viitorul apropiat, amortalitatea ființei umane, cu ajutorul științei și tehnologiei avansate. Nick Bostrom, gânditor și promotor al ideilor transhumaniste, în lucrarea O istorie a gândirii transumaniste (2005), localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist şi iluminism. Francis Fukuyama (2004), considera ca revoluția biotehnologică generează condițiile unei istorii postumane, furnizand omului mijloacele prin care își poate controla propria devenire, substituindu-se legilor naturale ale evoluției, prin neuroștiința cognitivă, genetica populației, genetica comportamentală, antropologia, biologia, neurofarmacologia, care sporesc cunoștințele omului despre creier și capacitatea omului de a-l manipula. În ultimii ani, un profesor anost de istorie din Ierusalim, Youval Noah Harari, a devenit unul dintre cei mai influenți autori care dezvăluie, după 2005, idealurile transhumaniste, sfârșitul religiei și preluarea controlului și designului ființei umane de către știință: ființa umană poate fi ”confecționată” pentru că acum se poate intra în creierul uman, este nevoie de o nouă resetare a lumii, omul poate să devină amortal datorită inteligenței artificiale, liberul arbitru este un mit, omul va ajunge la ”nemurire cibernetică” pentru că i se descarcă tot conținutul creierului pe computer, Dumnezeu și religia sunt redundante, reproducerea umană și ființa ca atare sunt subiectul științei și manipulării de către om, care ia locul lui Dumnezeu. Unii teoreticieni definesc fenomenul în termeni religioși, adaptând limbajul teologic la noile realități. Desigur, există mulți autori, dintre care vom folosi doar numele și lucrările cele mai influente la momentul actual.
Pentru un om credincios, la prima vedere, lucrurile par simple, privite prin prisma învățăturii despre Înviere, nemurire, viață veșnică, Împărăția cerurilor și idealul de îndumnezeire a persoanei umane. Îngrijorarea este exprimată de specialiștii în Apocalipsa, unde văd o împlinirea profețiilor care conduc spre un final previzibil: instaurarea guvernării Fiarei, preluarea controlului de către om, manipularea digitală a ființei umane, conjuncția dintre inteligența umană și inteligența artificială, eliminarea libertății și a liberului arbitru, încătușarea umanității în starea de cădere, păcat și suferință prelungită la nesfârșit, prin tehnologie și privarea ei de adevărata nemurire care este în Dumnezeu. Din punct de vedere social, principiile transhumaniste ar crea mari inegalități între cei care au acces și cei care nu au acces la tehnologie, probleme bioetice cu privire la reproiectarea genomului uman, manipulare genetică și un soi de „beție scientistă” care transformă ființa umană în obiect de studiu, ignorând orice formă de spiritualitate a acesteia.