Și anul acesta, Simpozionul Stăniloae provoacă și găzduiește o întâlnire de excepție, ieșită adică din comun și din confortul fiecărei lumi în parte din care vin cei care au dat curs invitației. Pentru că, da, ce poate fi mai diferit de ceea ce știm și practicăm cotidian decât dialogul dintre un ierarh ortodox, păstor al specificului în mijlocul diferenței, în diaspora, și un filosof în căutarea adevărului în și cu formule logice? Or, așa cum pentru slujitorul altarului există o stringență a inefabilului, exprimată de pildă în strictețea tipiconală, pentru iubitorul de înțelepciune în spatele fiecărei aproximații, păreri sau viziuni se văd mecanismele fine care confirmă că, liber, autonom, omul gânditor reia pe cont propriu sfatul cel dintru început al lui Dumnezeu.
Aplecați asupra profilului omului de azi, înzestrat cu contradictorii capacități și slăbiciuni, încercat de provocări și nu mereu în posesia unui răspuns convingător, reîntemeitor de speranță, Mitropolitul Iosif (Pop) și Academicianul Mircea Dumitru încearcă să ofere un orizont concret întrebării “încotro?”. Într-o întâlnire de idei, experiențe și convingeri moderată de Radu Preda, cei doi vor trece în revistă orele ceasului de azi al umanității: de la cea primă a tehnicii, la a doua a modernității și de la următoarea a digitalului până la cea de-a douăsprezecea a sfârșitului ecosistemic al lumii. Evident, în cele din urmă, pe firul nuanțelor, se va confirma că, paradoxal, adevărata unitate de măsură a veșniciei rămân minutul, secunda. Nano. Micimea din care, prin inspirație și iubire, se naște totul: măreția omului pentru care Dumnezeu și-a dat pe unicul Său Fiu.