Articole despre: educație

I. Contextul socio-educațional

Înstrăinarea de familie a educației a dus la criza actuală în care se află școala.

Occidentul resimte și el ruina familiei care a început deja demult, în forme specifice, ce păreau inițial a ține de cutume.

„Educația” actuală se ocupă doar de trup și deloc de suflet, care este înlocuit cu „emoțiile” transpuse în emoticoane.

În societății tradiționale, vârsta înaintată implica un anumit tip de autoritate care nu putea fi suplinit nici de educație, nici de poziția socială. Din Orient până în Occident și de la inuiții nordici până la aborigenii australieni, omul ajuns la o vârstă venerabilă era perceput ca cel care deținea o cunoaștere autentică a vieții, era eliberat de patimile trupului, ajunsese dezinteresat de micile ambiții lumești și privea cu luciditate spre cele spirituale, pe care avea să le cunoască deplin nu peste multă vreme.

Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi părtaș veșniciei și de aceea este chemat să-și depășească condiția istorică, „aici” și „acum”, printr-o continuă mișcare ascendentă a sufletului spre valorile cele mai înalte, pe care Hristos Domnul ni le-a descoperit prin propria-I Înviere. Cuvintele sfinte din Scripturi, oamenii cu viață sfântă, plini de lumină, ai trecutului, viața liturgică și filocalică a Bisericii sunt jaloane și repere duhovnicești pentru existența noastră astăzi.

Motto - „Un calculator de ultimă generație poate să citească într-o secundă toată biblioteca, dar nu poate procesa emoționalul!” (specialist IT)