Ideea ortodoxă în expresia istorică a Țărilor române (secolele XIV-XIX)
Sfârșitul Bizanțului, identificat în vulgata istoriografică cu pătrunderea sultanului Mahomed II în Constantinopol pe 29 mai 1453, surprinde tabloul unei societăți sfâșiate între opțiuni politico-religioase antagonice. Pentru majoritatea bizantiniștilor din țările est și sud-est europene între Bizanț și Ortodoxie se pune un semn de egalitate, iar cele două noțiuni funcționează în sistem de sinonimie sau într-o notă mai emoțională: Bizanțul este patria Ortodoxiei. Or, pe 29 mai 1453 Bizanțul nu mai era ortodox.