„Cartea pentru urechi” și sensul comunicării
Intervenția noastră își propune să (re)aducă în atenție câteva aspecte ale relației dintre rostirea individuală -- în fața unei comunități mai mari sau mai mici ori destinată unui public nevăzut și, în general, necunoscut -- și sensul cuvântului articulat.
"Cartea pentru urechi" (definiția lui Gusti pentru Radio) presupunea transmiterea orală a unor conținuturi formative. "Transmițătorul" avea conștiința latențelor semantice ale cuvintelor și ordinea ideilor, care, împreună, indicau aceeași direcție, același sens pentru toți receptorii.